Traumele copilăriei: Cum să le recunoști și să le transformi?

Simți că ceva în interiorul tău nu este complet? Că uneori ai vrea să mai copilărești și tu puțin, dar îți aduci aminte de trecut și te înfioară?

Sau nu mai ții minte o mare parte din copilăria ta? Ori că în jurul anumitor persoane te simți mai obosit, somnoros, dar totuși fericit?

Toate aceste fenomene interioare au o cauză: traumele copilăriei. Ele se manifestă în viața adultă sub diferite forme, care pot sau nu să ne afecteze mersul normal al activităților de zi cu zi.

Ce sunt traumele copilăriei?

sursă: pixabay.com

Atunci când gândul ne poartă în perioada copilăriei, ne imaginăm un loc plin de creativitate, de bucurie, de inocență și zâmbete fără număr. Este momentul vieții în care ne simțim cel mai în siguranță sau măcar așa ar trebui să fie. 

Din nefericire, realitatea ne dovedește contrariul. Traumele din copilărie își fac prezența într-un mod subtil, de care nu suntem conștienți în viețile noastre. 

Rănile nu sunt doar cele fizice, pe care le vedem, ci și psihice, precum rănile din copilărie, cunoscute și ca traume din copilărie. Acestea sunt un tip de vătămare psihologică care pot produce dereglări ale sănătății mentale pe termen îndelungat.

Există mai multe tipuri de traume din copilărie:

• abuzul fizic
• abuzul emoțional
• abuzul sexual
• neglijarea
• martorul violenței domestice 
• moartea părinților
• divorțul părinților

Și lista poate continua. Însă, orice formă ar lua, trauma are un efect negativ asupra dezvoltării normale a copilului, ducând la o varietate de probleme psihologice, precum PTSD (tulburarea de stres posttraumatic), depresia sau anxietatea.

Ca să reușim să ieșim din acest cerc vicios suntem nevoiți să ne schimbăm modul în care mergem în viață, modul în care privim lumea din jurul nostru și să construim din nou acea încredere în persoanele care ne înconjoară.

Ai pățit vreodată ca părinții tăi să se agite atunci când apărea o scenă mai „fierbinte” într-un film?

Toți acești părinți nu-și dau seama că pot crea frica de abandon spunându-le copiilor lor atunci când nu sunt cuminți că „Te las aici singur și plec fără tine!”.

Adevăratele traume s-au format într-o manieră subtilă, înregistrate în mintea subconștientă. Din acest motiv atunci când suntem adulți nu înțelegem de ce ne simțim într-un anumit fel în diverse situații.

De ce reacționăm în loc să ne vedem în continuare de treaba noastră sau de ce avem atacuri de panică în momente normale de peste zi, când nimic rău nu se întâmplă.

Mintea vede mai mult decât ochii înțeleg, iar unele evenimente, gânduri fugitive sau vorbe aruncate pot deschide rănile din copilărie.

Dacă știi să spui care este starea unei persoane în funcție de modul în care pășește, atunci suferi de traumele copilăriei.

Inclusiv eu m-am lovit de astfel de răni. Am avut o copilărie tumultoasă, cu multe traume ce m-au ținut pe loc, dar care m-au împins să descopăr o „poțiune magică” prin care pot să ajut și alți oameni să treacă peste aceste dureri.

Nu am avut acces la iubirea părintească așa cum mi-aș fi dorit din varii motive. Dacă ar fi să luăm scala traumelor, aș bifa 9 din 10. 

Însă, iată-mă astăzi aici, găsind acea „poțiune” de care ți-am povestit după 20 de ani de studii și aproape 30 de formări parcurse în psihologie, psihoterapie, constelații familiale și sistemice.

Acele dureri, răni ale copilăriei, m-au împins să creez ReGeneration, unicul program prin care te poți elibera cu adevărat de lanțurile grele pe care încă le porți după tine, cu sau fără voia ta.

Ce forme pot lua traumele din copilărie?

sursă: pixabay.com

După cum deja știi, traumele din copilărie sunt de mai multe tipuri, însă toate provoacă anumite dereglări la nivelul sănătății mintale a individului, afectând dezvoltarea normală a acestuia.

Experiențele infantile traumatizante pot fi:

• abuzul: psihic, fizic, sexual
• neglijarea: fizică sau emoțională
• violența domestică în familie
• prezența unui părinte bolnav mintal sau dependent de anumite substanțe
• lipsa unui părinte datorită încercărilor, separării etc.

Însă, un lucru este cert, traumele din copilărie sunt mult mai frecvente decât ne-am putea imagina. Conform unui studiu realizat în anii 1990, de către Vincent Felitti și Robert Anda, copiii trec prin diferite tipuri de abuz precumdupă cum sugerează tabelul de mai jos:

După cum poți observa, studiul ne arată că un procent destul de mare de copiii sunt afectați de diferitele forme de abuz, iar acest lucru duce spre o viață adultă dezechilibrată.

Unii reușesc prin terapie să ierte, alții continuă pe același drum pe care s-au dus și părinții lor, ignorând semnalele de alarmă ale traumelor din copilărie.

Însă, nu doar mediul familial ne poate deschide astfel de răni, ci și mediul social. Bullying-ul este o problemă serioasă cu care se confruntă majoritatea copiilor atunci când intră într-un colectiv.

Bolile grave sau perioadele de spitalizare îndelungate nu sunt tot timpul din vina educației oferite. Cu toate acestea, ele creează frici la nivel subconștient.

Un eveniment, o situație, o vorbă aruncată de un prieten, o persoană necunoscută ori femeia de la chioșcul de ziare care ne-a tratat într-un anumit fel, pot cauza în creierul inocent al unui copil sinapse greu de rupt în perioada adultă.

Traumele sunt percepute și simțite diferit de fiecare individ, deoarece niciunul nu trăiește aceeași poveste. Filtrele pe care ni le formează familia, capacitatea noastră de înțelegere, inteligența emoțională cu care suntem înzestrați și tăria de caracter dictează modul în care vom acționa în consecință.

Rănile provocate în suflet sunt simțite diferit de fiecare copil, chiar dacă sunt de aceeași natură. Să spunem că sari într-o baltă cu un prieten de-al tău mai mic de înălțime. Tu te vei uda mai puțin, în timp ce el se va uda mai tare.

La fel este și în contextul traumelor, unde fiecare simte și percepe situațiile diferit. Însă, un lucru este cert. Acestea pot lăsa cicatrici la orice vârstă, dar copiii sub 8 ani sunt deosebit de vulnerabili.

De asemenea, durata evenimentelor traumatice, expunerea repetată la factori de stres duc spre creșterea potențialelor probleme de sănătate mintală. Copiii care sunt martori la violență repetată sau sunt abuzați încontinuu sunt mai predispuși spre a dezvolta probleme ce cu greu mai pot fi reparate:

• Mâncatul excesiv sau insuficient: Dacă te regăsești în postura în care în baza stresului primul lucru la care te duci este frigiderul, atunci traumele din copilărie pot fi o cauză. La fel se întâmplă și în cazul diminuării poftei de mâncare.
• Probleme legate de somn: Dacă adormi greu, nu ai un somn liniștit fără factori exteriori precum televizorul, ori ai nevoie de o lumină ambientală pentru a putea adormi, există posibilitatea să te „bați” cu traumele din copilărie.
• Iritabilitate: Dacă te enervezi ușor, sunt anumite locuri sau situații ori sunete ce-ți provoacă iritabilitate fără o explicație plauzibilă, există șanse ca în copilărie să fii fost supus la un abuz.
• Anxietatea de separare: Această traumă se poate manifesta inclusiv într-o relație, în momentul în care partenerul sau partenera nu-ți mai răspunde câteva ore la telefon sau îți este greu să rămâi singur/-ă fără să fii într-o relație. 

Trecând la rândul meu prin evenimente ce au lăsat cicatrici adânci în suflet și în minte, am hotărât să mă duc la psiholog, însă fără niciun efect, deoarece, cumva, reușeam să-l păcălesc. Iar eu continuam pe același drum întunecat pe care am fost până atunci.

Odată cu descoperirile și informațiile adunate în toți acești ani de studii, am reușit să-mi schimb viața și să pun bazele programului ReGeneration, unde mulți oameni au avut încredere în mine și în ce am creat și au transformat rănile suferite în anii inocenței în cele mai puternice resurse.

Impactul traumelor copilăriei asupra sănătății mentale și emoționale la adulți

sursă: pixabay.com

Evenimentele din copilărie reușesc să lase urme adânci în sufletele noastre, chiar și în perioada adultă a vieții. Unii pot dezvolta forme grave de depresie și anxietate, în timp ce alții pot cădea în depresii agresive, tipuri de comportamente narcisiste, PTSD sau C-PTSD.

Diferența dintre cele două este adesea una foarte personală, în funcție de abuzul din copilărie, neglijarea, atașarea întreruptă, violența domestică sau captivitatea prelungită.

Toate acestea se intensifică odată cu izolarea, cu lipsa susținerii sociale, lipsa resurselor necesare financiare sau dependența față de anumite substanțe. În urma unor astfel de traume, greu de descris pentru oricine, indivizii pot ajunge să creadă că orice acțiune ar face nu are efect.

În final, starea lor mentală se degradează până ajung în punctul în care să renunțe la orice fel de efort de a-și schimba viața . Persoanele care suferă de C-PTSD sunt adesea eroi în ochii mei.

Doar ei știu cum au reușit să ajungă astăzi, pe picioarele lor, fără să-și pună capăt zilelor. Însă, prin intermediul terapiei EDMR, există posibilitatea ca acești oameni să simtă din nou că au control total asupra propriei vieți, că pot lua decizii pe cont propriu.

Au nevoie de multă compasiune, multă iubire și înțelegere. Astfel, înainte de a afla exact traumele prin care a trecut o astfel de persoană, eu clădesc o punte, un colac de salvare, prin care-i ofer încrederea că nimic rău nu o să i se mai întâmple de acum încolo.

Gabor Maté ne descrie în cartea sa „Când corpul spune nu”, că cei care au supraviețuit abuzului din copilărie au fost nevoiți să spună de cele mai multe ori „da” când simțeau că trebuie să spună „nu”. În acel moment s-a produs o disociere față de propriul corp.

În modalitatea pe care eu o aplic pentru a ajuta alte persoane să  transforme traumele din copilărie, lasă oamenii să-și simtă propriul corp, să ia propriile decizii și să identifice când vor să spună „nu” și când vor să spună „da”.

De asemenea, Sinele poate fi atât de afectat, nevoile pot fi atât de suprimate, încât se poate ajunge la:

• comportamente de autosabotaj
• indecizie
• anxietăți
• dureri de cap, amețeli
• disfuncții emoționale

Munca pe care o prestez ajută clienții să înțeleagă că aceste comportamente nu sunt ceea ce sunt ei de fapt în interiorul lor, ci este o traumă din copilărie care nu a fost încă tratată. Clienții care aleg să lucreze alături de mine ajung să își ofere compasiune, să se înțeleagă mai bine pe ei înșiși.

Cât despre depresie și anxietate, potrivit celor de la OMS, printr-un sondaj realizat în 2023, ne arată că 1 din 2 persoane s-a confruntat cu probleme emoționale sau psihosociale în ultimele 12 luni.

Din acest motiv mă aflu aici, să ajut cât mai multă lume să treacă peste rănile deschise ale copilăriei și să își recapete din nou viața.

Cum să transformi traumele din copilărie?

sursă: pixabay.com

Traumele din copilărie pot fi transformate dacă ai alături de tine susținerea și ajutorul potrivit. 

Metoda IFS

Conform Dr. Richard Schwartz, metoda IFS ne spune că părțile conștiinței sunt împărțite în protectori , pe care-i numim manageri și pompieri, și protejați, denumiți exilați.

Managerii păstrează un nivel optim de funcționare a conștiinței, încercând din răsputeri să controleze mediul intern, cât și cel extern. Aceștia alungă interacțiunile nedorite, situațiile care ar putea produce probleme, emoțiile dureroase și evenimentele traumatizante.

În schimb, dacă pompierii intră în scenă atunci când managerii nu reușesc să-și îndeplinească funcția de protectori. Sunt rapizi și distrag atenția persoanei de la sentimentele dureroase și fenomenele psihice neplăcute. Aceștia acționează de obicei prin:

• abuz de mâncare
• consum de droguri, alcool sau relații intime
• umilință, disperare
• refugierea în muncă
• abuzul de medicamente
• somnul excesiv etc.

Exilații sunt cei pe care atât managerii, cât și pompierii încearcă să-i țină departe: suferința, durerea, rușinea, umilința, disperarea, amintirile și senzațiile rezultate în urma unor evenimente traumatizante.

Scopul Metodei IFS este e a ne conecta din nou cu la Sine, la sursa înțelepciunii noastre, aducând odată cu aceasta: compasiunea, claritatea, încrederea, creativitatea, curajul, calmul și curiozitatea.

Terapia EMDR

Procesarea adaptivă a informației este abilitatea naturală, nativă a unei persoane de a-și transforma viața prin susținere. Aceasta poate fi dezvoltată ca o persoană să poată învăța din orice experiență, fie aceasta traumatizantă.

Terapie EMDR ridică problema auto-validării. Este modul prin care observi orice gând îți trece prin minte, cum ar fi: „sunt prea sensibil”, „ar trebuie să trec peste asta”, „sentimentele mele sunt proaste”.

Dacă vii alături de mine, te voi ajuta să oprești aceste gânduri care-ți invalidează Sinele. Vom pune „Stop” și vom valida ceea ce simțim. Din „Ar trebui să trec peste asta.” se va transforma în „Eu merit să mă tratez cu respect și bunătate.”.

Metoda Voice Dialogue

Voice-Dialogue este o tehnică de auto-descoperire pe care o practicăm și noi în programul pe care l-am pregătit pentru cei care își doresc o transformare în viața lor. (tine). Metoda a fost creată de către psihologii Hal și Sidra Stone, ajutând oamenii de pretutindeni să exploreze și să integreze diferitele părți ale personalității lor.

Astfel, se obține o mai bună înțelegere asupra Sinelui și lumii din jurul lor. Identitatea umană este compusă din multiple părți, numite „voci”. Fiecare are propriile perspective, nevoi și comportamente. Metoda Voice Dialogue oferă o cale de a aduce aceste perspective la suprafață pentru a fi înțelese și integrate.

Diversele probleme, precum traumele din copilărie, apar atunci când Părintele Critic, Copilul Vulnerabil sau Protectorul devine prea dominant, iar celelalte „voci” sunt suprimate. De asemenea, prin această metodă promovăm dezvoltarea unui „Eu Aware” (Eu Conștient) care are capacitatea de a observa și interacționa cu diferitele părți ale personalității fără a se identifica complet cu niciuna dintre ele.

Prin Voice Dialogue te ajutăm să-ți înțelegi mai bine personalitatea și motivele din spatele comportamentelor „vocilor”. Este o metodă puternică, prin care traumele din copilărie pot fi transformate, iar acel copil interior se va simți din nou în siguranță printre celelalte părți ale personalității tale.

Te voi ajuta să-ți simți emoțiile și senzațiile care te însoțesc, fără a le suprima. Așadar, te invit alături de mine în ReGeneration, pentru a-ți transforma traumele copilăriei și a te sprijini să experimentezi viața mai profund, din Sinele tău interior.