Cum a fost ultima oară când ţi-ai găsit refugiul în mâncare? Nu-i aşa că ai simţit că ai un prieten de nedespărţit, care, indiferent de circumstanţă, n-o să te judece sau trădeze? Că o să fie mereu lângă tine, la nevoie, să te aline şi să-ţi ofere confort emoţional? În realitate, mâncarea este acel „combustibil” fără de care nu am putea trăi, dar care, în exces, ne face un mare deserviciu.
Mâncatul emoţional se află în topul căutărilor pe Google, ceea ce demonstrează cât de răspândită este această afecţiune. Un lucru pe care nu îl conştientizăm este că, toate tulburările alimentare, indiferent de natura lor, au la bază cauze emoţionale. Astfel, pentru a găsi remedii, trebuie mai întâi să înţelegem ce declanşează această problemă.
Stresul şi emoţiile negative, precum anxietatea sau depresia pot duce la mâncatul emoţional. De multe ori, când ne cufundăm în problemele de zi cu zi, mâncăm şi atunci când nu ne este foame, având senzaţia că nu ne mai săturăm. În mod normal, saţietatea apare în urma unui consum moderat de alimente, iar tendinţa de a mânca mai mult nu este decât reacţia corpului la stres. În acel moment, apare nevoia de recompensă. De cele mai multe ori, „recompensa” se materializează în dulciuri şi carbohidraţi. Vai, dar ce satisfacţie enormă avem când, după o zi proastă la birou, desfacem o ciocolată, şi, în loc să ne limităm la o bucăţică, o mâncăm pe toată! Dar, pe cât de liniştitoare e mâncarea, pe atât de cruntă e senzaţia de vinovăţie de după, când realizăm că am luat în greutate, iar kilogramele în plus reprezintă o ameninţare asupra sănătăţii noastre.
În acelaşi timp, trecerea la o alimentaţie echilibrată nu este deloc uşoară, ea necesită timp, suport moral şi răbdare. Renunţarea bruscă la „recompense”, precum ciocolată sau carbohidraţii, poate accentua sindromul mâncatului compulsiv. Zahărul, în mod special, este un stimulent al creierului, generând energie şi glucoză, iar excluderea radicală a sa provoacă sugar flu, un fel de sevraj, similar cu cel al drogurilor.
Astfel, primul pas spre vindecarea adicţiilor alimentare este apelarea la un specialist. Programul Perfect Body te va ajuta să oferi iubire corpului tău, prin restabilirea relaţiei „minte – corp – suflet.”
Ce vei învăța în cadrul acestui curs?
- Să îţi iubeşti corpul şi să faci din mâncatul sănătos un stil de viaţă.
- Să îţi cultivi poftă de viaţă, vitalitatea şi relaţiile armonioase.
- Să primeşti îndrumare din partea unui psihoterapeut cu 15 ani de experienţă în terapie, meditaţii ghidate şi plan alimentar.
Mâncatul compulsiv nu este doar o afecţiune fiziologică, ci o reacţie de apărare a organismului în raport cu situaţiile negative, acel „scut” emoţional pe care îl dezvoltăm la ruşine, anxietate sau traumele din trecut. Unii dintre noi am fost aspru judecaţi şi neglijaţi de cei din jur, astfel, kilogramele în plus reprezintă dorinţa de a fi văzuţi şi acceptaţi. Este modul nostru de a spune: „Sunt aici, observă-mă şi iubeşte-mă aşa cum sunt.”
Renunţarea la mâncatul compulsiv este un proces gradual de acceptare şi iubire a propriului corp, iar trecerea la un stil de viaţă sănătos nu trebuie făcută dintr-o dată, că urmare a efectului de body shaming. În momentul în care ne accesăm sinele autentic, având compasiune faţă de slăbiciunile noastre, devenim proprii agenţi de vindecare şi restaurare a armoniei interioare.
Un alt pas important în vindecarea adicţiilor alimentare este deschiderea şi curiozitatea faţă de propriile slăbiciuni. Ştim deja că mâncatul compulsiv reprezintă o reacţie de apărare a organismului, aşadar, acest „protector” nu va dispărea din prima. Avem nevoie să ne „împrietenim” cu el şi să îi cerem permisiunea de a ne elibera. Prin consiliere şi lucrul cu noi înşine, vom conştientiza în timp că nu avem nevoie de „recompense alimentare”.
Conştientizarea recurenței adicțiilor
În momentul în care renunţăm la factorii protectori din trecut, adică, la „recompensele alimentare”, trebuie să fim conştienţi de faptul că mecanismele de protecţie se vor reactiva la cel mai mic factor de stres, dorind să-şi reia locul în viaţa noastră. Nu trebuie să tratăm acest aspect cu furie şi sentimente negative, ci trebuie să înţelegem că organismul nostru este precum un părinte care doreşte să-şi protejeze copilul. În timp, corpul nostru va prinde încredere în noul nostru stil de viaţă şi nu îl va percepe că fiind un agresor.
Identificarea factorilor de stres
În orice situaţie de disconfort, există un trigger, acel agent declanşator. În cazul adicţiilor alimentare, trebuie să înţelegem ce anume ne provoacă anxietate şi să lucrăm alături de terapeutul nostru pentru a identifica sursa de disconfort. Stresul cotidian, neînţelegerile cu ceilalţi, efectul de bullying; oricare dintre aceşti factori ne poate determina să ne modificăm comportamentul alimentar. Astfel, în momentul în care conştientizăm factorii de stres, putem prelua frâiele propriului stil de viaţă.
Remedierea tulburărilor alimentare nu este uşor de gestionat, ea necesită timp şi răbdare, dar nu în ultimul rând, compasiune faţă de corp. În momentul în care nu mai suntem proprii judecători, revenim în contact cu sinele nostru, îngăduindu-ne să aducem armonie, căldură şi iubire organismului.
