1. O știință încremenită în propriile sale presupoziții
Există o convingere răspândită conform căreia știința actuală deține deja răspunsurile fundamentale despre realitate, fiind nevoie doar de clarificarea unor „detalii”. În viziunea lui Rupert Sheldrake – biolog și autor ce și-a dedicat viața cercetării și contestării dogmelor materialiste – aceasta este cea mai mare iluzie științifică.
• Se crede că totul poate fi explicat doar prin materie și procese fizico-chimice.
• Se consideră că natura este pur mecanică și că mintea umană (conștiința) nu este decât un produs secundar al activității cerebrale.
• Evoluția este văzută ca un proces fără scop, iar divinitatea ca o simplă idee în mintea umană.
Aceste ipoteze au fost moștenite din secolul al XIX-lea și au devenit dogme rar puse la îndoială în mediul științific. Sheldrake, în cartea sa (numită în limba engleză Science Set Free sau The Science Delusion), susține că știința ar fi mai liberă, mai interesantă și mai creativă dacă astfel de idei ar fi analizate critic și nu acceptate orbește ca adevăruri imuabile.
2. Cele zece dogme fundamentale ale materialismului
Sheldrake identifică zece principii, considerate aproape axiomatice de știința convențională. Însă el susține că, în loc să le acceptăm ca pe niște adevăruri bătute în cuie, ar trebui să le transformăm în întrebări deschise, începând astfel o reexaminare radicală a „viziunii științifice”.
1.Totul este în esență mecanic.
• Organismele vii sunt doar mecanisme complexe, iar Richard Dawkins le numește chiar „roboți de lemn” programați de gene.
2.Materia este inconștientă.
• Ea nu are viață interioară, nu are subiectivitate și nicio perspectivă proprie. Chiar și conștiința umană ar fi o simplă iluzie a creierului.
3.Cantitatea totală de materie și energie este mereu aceeași.
• Singura excepție: Big Bang-ul, când totul a apărut brusc. În rest, nimic nu se pierde și nimic nu se câștigă.
4.Legile naturii sunt fixe.
• Se presupune că acestea sunt identice acum, la miliarde de ani după Big Bang, și că vor rămâne neschimbate pentru totdeauna.
5.Natura este lipsită de scop.
• Evoluția nu are o direcție sau un țel, fiind condusă de mutații și selecție naturală, fără vreo intenție ascunsă.
6.Moștenirea biologică este strict materială.
• Se transmite exclusiv prin gene (ADN) și alte structuri moleculare.
7.Mințile sunt doar în creier.
• Când privești un copac, imaginea nu este în afara ta, ci proiectată în creierul tău sub formă de impulsuri electrochimice.
8.Amintirile sunt stocate exclusiv în creier
• …ca urme fizice, și dispar odată cu moartea.
9.Fenomene precum telepatia sunt iluzii.
• Orice fenomen ce nu se înscrie în acest cadru mecanicist e respins, fără a fi studiat îndeaproape.
10.Medicina mecanicistă este singura care funcționează cu adevărat.
• Toate celelalte forme de abordare (holistice, tradiționale etc.) sunt marginalizate sau considerate pseudoștiință.
Aceste convingeri definesc așa-numitul materialism (sau physicalism), care tratează drept un dat faptul că totul se rezumă la materie, iar conștiința și fenomenele mintale nu ar fi altceva decât reflecția activității neurale.
3. „Promissory materialism” și criza de credibilitate
De-a lungul a peste 200 de ani, materialismul a promis că va explica absolut totul prin legile fizicii și chimiei – inclusiv viața și conștiința. Filosoful Karl Popper a numit această atitudine „promissory materialism”, semnalând că multe dintre explicațiile așteptate nu au fost încă oferite și că ne bazăm pe promisiunea unor descoperiri viitoare.
De ce vorbește Sheldrake despre o criză de credibilitate a „viziunii științifice”?
• Pentru că, în pofida progresului tehnologic extraordinar, întrebările fundamentale – cum ar fi cum se dezvoltă un organism complex dintr-o singură celulă sau cum apare conștiința și ce este ea – rămân fără răspuns definitiv.
• Deși avem acum genomuri secvențiate și tehnici avansate de scanare cerebrală, nu există încă un consens științific care să explice complet natura vieții și natura minții.
Anecdota personală cu Francis Crick și Sydney Brenner
Sheldrake povestește cum, în anii ’60, fiind student la Cambridge, a participat la discuții cu doi pionieri ai geneticii, Francis Crick și Sydney Brenner (celebru pentru studiile despre dezvoltarea viermelui C. elegans).
• Cei doi plănuiau să rezolve în aproximativ 10 ani enigmele dezvoltării embrionare și ale conștiinței.
• În realitate, deși s-au făcut progrese remarcabile, problemele de fond au rămas nerezolvate.
Crick a rămas, până în ultima clipă, un adversar fervent al „vitalismului” (ideea că viața nu poate fi explicată doar prin chimie și fizică). Cu toate acestea, nicio teorie nu a oferit încă dovada irefutabilă că viața și conștiința sunt simple epifenomene fizice.
4. Patru semne ale „cutremurului” din fizică
Mulți materialiști contemporani se reorientează către fizica modernă (renunțând la ideile mecaniciste strict din secolul al XIX-lea). Însă chiar și fizica, în secolul XXI, pune sub semnul întrebării temelia materialistă:
1.Rolul conștiinței în mecanica cuantică
• Unii fizicieni spun că nu poți formula corect mecanica cuantică fără a lua în calcul mintea observatorului. Dacă așa stau lucrurile, conștiința nu poate fi ignorată sau redusă pur și simplu la materie.
2.Teoriile stringurilor și M-teoriile
• Acestea prevăd 10-11 dimensiuni și abordează ideea „multiversului”. Totuși, sunt greu sau imposibil de testat experimental, așa că devin mai mult modele speculative, subminând speranța unei explicații materialiste clasice, simple și unificate.
3.„Materia întunecată” și „energia întunecată”
• Se estimează că 95% din Univers constă în aceste forme încă neînțelese, ceea ce face ca modelul materialist bazat pe materia „obișnuită” să fie, efectiv, incomplet.
4.Principiul Antropic și ipoteza „multiversului”
• Conform principiului antropologic (sau antropic), dacă parametrii universului ar fi fost doar puțin diferiți, viața nu ar fi putut apărea. Pentru a evita concluzia unei „Fine Ajustări” care ar putea implica o inteligență sau o cauză superioară, mulți cosmologi propun existența unui număr infinit de universuri paralele (ipoteza „multiversului”), fiecare cu propriile legi.
• Din perspectiva lui Sheldrake (și nu numai), asta constituie o încălcare a principului lui Occam (care ne îndeamnă să nu inventăm entități suplimentare fără necesitate) și rămâne, deocamdată, netestabilă.
5. O știință mai deschisă, mai liberă, mai distractivă
Potrivit lui Sheldrake, știința modernă este ținută pe loc de dogme care, în multe cazuri, sunt susținute mai mult prin obicei și autoritate academică decât prin dovezi de netăgăduit. Faptele științifice – de la descoperirile din genetică și până la aplicațiile tehnologice – sunt reale și extraordinar de valoroase, însă „pachetul” ideologic al materialismului nu ar trebui confundat cu știința însăși.
În plus, Sheldrake subliniază că nu este vorba despre a fi „anti-știință”, ci despre a o elibera de presupuneri învechite, pentru a o face:
• Mai flexibilă: capabilă să exploreze fenomene pe care dogma le exclude din start.
• Mai creativă: deschisă la ipoteze noi și la regândirea celor vechi.
• Mai autentică: să nu confunde ideologia cu demonstrația empirică.
Prin convertirea dogmelor în întrebări, Sheldrake propune o reînnoire a științei, un apel la scepticism real (în tradiția marilor oameni de știință precum Newton, Darwin sau Einstein), și nu la conformism dogmatic.
6. Întrebările care ne duc mai departe
Dacă natura este un mecanism sau nu, dacă mintea poate fi redusă la creier, dacă evoluția are sau nu direcție – toate acestea sunt întrebări care merită investigate științific, fără a fi invalidate din start de un set de idei „negotiate” în secolul al XIX-lea.
Sheldrake argumentează că, așa cum am asistat la „revoluții științifice” în trecut (copernicană, darwinistă, einsteiniană), am avea nevoie poate de încă una, care să elibereze știința de rigiditatea materialistă.
• Putem recunoaște meritele uriașe ale metodei științifice,
• Fără să o confundăm cu o ideologie imuabilă, închisă la posibilități noi.
În loc să ne agățăm orbește de dogmele vechi de secole, o atitudine sincer științifică ne invită să ne îndoim de tot ceea ce pare definitiv. Este exact ce face Rupert Sheldrake: testează, întreabă și propune experimente inedite pentru a verifica ipoteze pe care alții nu le consideră demne de studiu.
Așadar, o știință cu adevărat vie este aceea care se regenerează punând sub semnul întrebării propriile presupoziții. Doar așa vom păstra flacăra curiozității aprinsă și vom descoperi, cu adevărat, cât de complexă, stranie și minunată este lumea în care trăim.
Referințe:
• Rupert Sheldrake, The Science Delusion / Science Set Free (versiuni în limba engleză)
• Karl Popper, conceptul de „promissory materialism”
• Discuții despre fizica cuantică, M-teorii, principiul antropic și ipoteza multiversului în lucrările lui Stephen Hawking, Lee Smolin și alți fizicieni contemporani.
