Browsing Tag

psihoterapeut

Dezvoltare personala

Știi cât de important este să stabilești și să respecți lista de priorități?

12/08/2018

Cu toții avem priorități, dar deseori ne abatem din drum și ne pierdem în detalii. Obosim, suntem frustrați și dezamăgiți de nereușite. Iată de ce este importantă planificarea și respectarea priorităților.

 

Se spune că unei vieți prea planificate îi va lipsi elementul surpriză, iar acest lucru poate însemna prea multă rutină și prea puțină bucurie. Totuși, pentru că viața ni se împarte între responsabilități și nevoia de a fi liberi să alegem ceea ce ne dorim, prioritizarea ne ajută să ținem cont și de nevoile noastre. Cele pentru care, de multe ori, nu mai găsim timp.

Ți s-a întâmplat să nu faci ceva la timp, din diverse motive, iar apoi să întârzii, să fii nevoit să îți modifici programul, să renunți sau să scurtezi timpul liber, să muncești mai mult și să fii mai anxios până termini ce ai de făcut? Organizarea nu este o limită pe care o punem creativității, ea ne ajută să avem timp pentru a da frâu liber acesteia. Este foarte adevărat că în timp ce unora dintre noi li se potrivește organizarea precum o mănușă, alții sunt mai dezordonați și spun că doar așa pot lucra. Important este să ne ajutăm singuri să stabilim măsura corectă a lucrurilor. Un program prea rigid ne înfrânează spontaneitatea, iar unul prea haotic ne risipește energia. Măsura corectă este îmbinarea dintre planificare și libertatea de a face ceea ce vrei.

Programul de muncă poate fi împărțit în priorități

Multe recomandări spun să încercăm să ne facem un program zilnic, cât mai detaliat, al responsabilităților pe care le avem. Încă de seara, încearcă să stabilești pentru a doua zi, cum îți structurezi activitatea. Știm ce avem de făcut a doua zi la muncă, dar am planificat ordinea, ritmul și timpul alocat activităților noastre? Este un exercițiu util, care te va ajuta să rămâi concentrat pe sarcina de îndeplinit și să lucrezi mai eficient. Este totodată o metodă de a te concentra pe momentul prezent, pe ce ai de făcut aici și acum. Nu uita că oricât de interesant pare multitasking-ul, acesta este doar o metodă de a-ți epuiza într-un timp mai scurt resursele, de a resimți mai repede stresul și oboseala, să nu mai vorbim de abilitatea de a încheia toate sarcinile corect și la timp. Supraîncărcarea, în timp, produce efectul numit burnout, respectiv o epuizare fizică, psihică și emoțională. Iar dacă stilul tău de muncă intră în acest registru, te-ar ajuta sprijinul unui psihoterapeut, alături de care să identifici motivele de la baza acestui ritm al tău, precum și mijloacele pentru a reveni, mai mult, către tine și resursele tale reale.

Obiective mari și mici

Avem obiective imediate, mai ușor de realizat și mai simplu de atins, dar și obiective pe termen mediu sau lung ce necesită planificare, stabilirea de priorități și implicare pe drumul atingerii lor. Dar știi deja care este soarta rezoluțiilor de la început de an, nu-i așa? Problema în cazul obiectivelor mari este că, de cele mai multe ori, nu știm sau nu putem să le structurăm. Orice drum începe cu primul pas, iar dacă este recomandat să nu pierzi din vedere scopul final, este mult mai important să te concentrezi pe ce ai de făcut acum, în momentul prezent, la primul pas. Să spunem, spre exemplu, că vrei să slăbești 10 kg. Este un obiectiv destul de mare, iar rezultatul nu îl vei vedea peste noapte. Te poți frustra foarte ușor când vezi cât de dificil este să atingi greutatea dorită. Dar dacă ți-ai propune ca într-o lună de zile să slăbești 2 kg? Prioritatea ta este pierderea în greutate, iar planificată corect, sarcina poate fi îndeplinită. Totul ține de perspectivă și priorități.

Timp pentru tine

Indiferent de structura programului tău, nu uita că ai nevoie de timp pentru tine, pentru plăcerile tale sau pur și simplu pentru relaxare. Atunci când îți stabilești lista cu priorități, găsește un interval de timp pe care să ți-l aloci și care să fie la fel de important ca oricare altă sarcină. Cât timp revii mereu către nevoile și dorințele tale, vei putea echilibra sarcinile de îndeplinit și resursele de energie. Iar dacă simți că te pierzi în responsabilități, că nu reușești să găsești acest timp pentru tine, iar epuizarea își face tot mai des simțită prezența, acordă-ți ajutor. Adresează-te unui specialist și fă primii pași în direcția unei vieți mai armonioase, în acord cu tine, cu resursele, posibilitățile și nevoile tale.

O zi cu zâmbete,

Anca Maftei

Dezvoltare personala

Cum remediem comportamentele autodistructive

12/08/2018

Știm deja cât de dificil este să facem o schimbare. Chiar dacă înțelegem necesitatea ei, punerea în practică implică un efort considerabil. Iată cât de important este să face acest efort, pentru a corecta comportamentele autodistructive.

 

Comportamentele autodistructive se formează încă din copilărie, chiar dacă forma lor se schimbă de-a lungul timpului. Respectiv, când eram copii, neîmplinirea anumitor nevoi ne provoca gânduri sau emoții pe care le manifestam în exterior sub diverse forme. Fiind copii, nu știam să identificăm corect ceea ce se întâmplă și în niciun caz să conștientizăm că este vorba despre o nevoie neîmplinită. Simțeam frustrare, furie, tristețe sau aveam gânduri negative considerând că nu merităm anumite lucruri (firești, de altfel) de la cei din jur. Iar aici vorbim despre părinții noștri sau îngrijitorii care se ocupau de creșterea și educația noastră, fiind principalii responsabili pentru trăirile noastre.

Cum spuneam, în copilărie nu știam exact ce nevoi nu ne sunt împlinite, iar mai târziu, la maturitate, putem conștientiza că nu suntem în contact cu nevoile noastre și că, în realitate, nu ne sunt foarte clare. Neștiind care sunt acestea, nu știm nici de ce avem nevoie pentru împlinirea lor. Prin urmare, rămânem blocați în scenariul din copilărie, în care vom alege în jurul nostru persoane care vor reproduce din disconfortul resimțit atunci. Respectiv, dacă părinții noștri au fost egoiști și prea puțin tandri cu noi, atunci partenerii căutați vor fi reci și evitanți. Vom reproduce situația din copilărie, întrucât suntem blocați în povestea de atunci în care… ne regăsim. Fie ne este cunoscută și știm ce va urma, iar acest lucru poartă o familiaritate din care ne este teamă să ieșim. Fie am crescut convinși că este tot ce merităm și nici nu încercăm să reparăm o problemă.

Oare cum ar fi să ne imaginăm că avem în fața noastră versiunea noastră din copilărie. Oare tu cum ai vorbi cu tine copil? Ce ți-ai oferi? Ai putea să iubești acel copil?

Deseori, un astfel de exercițiu de imaginație, ne poate pune în contact cu copilul fragil din noi, cel care are nevoie de iubire și siguranță, cel care merită să le primească necondiționat. Fie și acest exercițiu prin care noi înșine, în plan imaginar, ne oferim copilului interior acele lucruri care i-au lipsit în copilărie, este un prim pas pentru a ne apropia de nevoile noastre reale.

De multe ori, un comportament autodistructiv poate apărea și în cazul încurajărilor excesive din partea părinților. Așa cum etichetele negative „ești un neîndemânatic” sau „ești prea fragil/sensibil” nu sunt recomandate, nici cele pozitive, în exces, nu sunt sănătoase. Un copil care va crește convins că este minunat, perfect, centrul universului, extraordinar, se va confrunta cu o lume care va oglindi și defectele lui, neajunsurile, comportamentele negative. Și în acest caz va apărea un conflict. Fie va căuta validări în exces și se va înconjura de persoane de pe urma cărora poate hrăni acest monstru interior, fie se va considera persectutat într-o lume nedreaptă care nu știe să îi aprecieze valoarea (așa cum făcea mama). Sunt și cazuri în care copilul va crește cu dorința de a excela în tot ceea ce face, un perfecționist veșnic anxios în fața eșecului, incapabil să se bucure de propriile realizări sau să își accepte limitele umane, firești.

Importanța corectării acestor comportamente autodistructive pornite dintr-o stimă de sine afectată în copilărie și o necunoaștere a propriilor nevoi este esențială pentru îmbunătățirea, în primul rând, a calității vieții. Oare cum o fi să găsești partenerul potrivit ție? Cum ar fi să înveți să te iubești pentru ceea ce ești și să te accepți exact așa cum ești? Cum ar fi să renunți la perfecționism și să te bucuri de viață?

Cum spuneam, schimbarea nu este ușoară, însă pe acest drum, poți fi însoțit de un specialist care să te ghideze, în primul rând, în contactul cu nevoile și dorințele tale, dar și cu potențialul tău real.

Niciodată nu este târziu să faci o schimbare în bine pentru viața ta,

Anca Maftei

Cuplu si relatii

Nevoia de reinventare după o despărțire

05/08/2018

Chiar dacă tu ești cel sau cea care a decis o despărțire, nu înseamnă că nu resimți durerea, pierderea sau suferința schimbării din viața ta. Despre cât de importantă este reinventarea, când este momentul ei și care îi este rolul, discutăm în cele ce urmează.

 

Nu poți depăși mai repede suferința

De multe ori, după o despărțire, mai ales dacă vorbim despre o relație toxică, ne spunem că nu merită suferința, că pierdem timp simțind tristețe, că este mai bine așa și ar trebui să ne vedem de viață. Neacceptarea suferinței este o capcană care ne va prelungi agonia. Suferința face parte din noi așa cum fac parte bucuria, fericirea sau extazul. Dacă cele din urmă sunt etichetate drept pozitive, suferința și conotația ei negativă ne fac să credem că este total indezirabilă. Nu este o plăcere să suferi, asta este clar, dar este necesar. Atunci când suferim suntem în contact cu emoțiile noastre reale, pe care le acceptăm așa cum sunt, fără critică. Presiunea de a depăși momentul, este o neacceptare a trăirilor proprii, a sinelui. Prin urmare, pe lângă durerea unei despărțiri, adăugăm și critica de a nu „fi puternici”.

Fiecare are nevoie de timp pentru a-și trăi suferința, iar acesta variază în funcție de persoană și de situație. Nu există un termen limită, dar poate exista o „cantitate” limită. Suferința invalidantă, care ne ține departe de propria viață, punând-o în așteptare, necesită mult sprijin din afară, pe care este bine să îl căutăm și acceptăm când ni se oferă. Este momentul în care să fim aproape de cei dragi, de prieteni, și chiar de un specialist care să ne ofere acel sprijin de care avem nevoie

Trecem la următorul nivel?

După o despărțire pot apărea comportamente extreme. Putem să ne dorim să intrăm într-o nouă relație, în speranța că vom uita fostul partener și nu va mai durea atât de mult despărțirea. Făcând asta, plasăm în grija următorului partener nu doar armonia noii relații ci și vindecarea celei vechi. Bagajul nostru emoțional își va spune cuvântul și vom ajunge să ne sabotăm și noua relație. Despre criteriile după care alegem noul partener, nu mai vorbesc. De regulă, principiul este „să nu fie ca fostul”. Aici greșim foarte mult, întrucât abia după ce ne vom vindeca de relația încheiată, vom putea privi și la calitățile pe care le avea fostul partener, nu doar defectele. Doar astfel vom ști pentru viitor ce ne dorim într-un nou partener.

Tot în rândul deciziilor extreme se înscriu și schimbarea de look, de locuință, de stil vestimentar sau… de comportament. Distanțându-ne de felul în care ne vedem, ne acuzăm pe noi înșine că nu corespundem. Practic, ne spunem că este vina noastră, că noi trebuie să schimbăm ceva și că suntem nemulțumiți de cine și cum suntem. Astfel de schimbări rareori ne aduc alinarea necesară.

Soluția este să ne oferim atenție, acceptare, iubire de sine. Sună dificil? Cât timp rămânem în contact cu noi înșine, vom fi dispuși să ne cunoaștem mai bine și să ne privim cu mai multă bunăvoință. Reinventarea nu înseamnă să devenim brusc altcineva ci să ne îmbunătățim atitudinea pe care o avem în relația cu propria persoană. Este cea mai lungă relație pe care o avem și, totodată, cea mai importantă. Înainte de a trece la schimbări, în special în perioade de suferință, putem trece cu bunăvoință la o mai mare iubire de sine. Abia din acel loc vor porni schimbările benefice, în acord cu cine suntem și ce nevoi avem și nu drept reacție la o etapă trecătoare a vieții noastre precum despărțirea de un partener.

Cea mai bună versiune a ta poți fi chiar tu, cel de acum

Anca Maftei

Dezvoltare personala

Indicii că suferi de anxietate funcțională

24/06/2018

Neliniștea, stresul, anxietatea, pot ajunge la cote maxime generând burnout, somatizări și incapacitare pe mai multe paliere ale vieții. Dar există și forme de anxietate funcțională, care sunt nocive pe termen lung, dacă în prezent sunt ignorate. Iată semnalele de alarmă.

 

Cu un pas înaintea tuturor

Ai obiceiul să construiești scenarii în mintea ta, de cele mai multe ori cu o notă negativă? Gândurile noastre au un impact puternic asupra emoțiilor și acțiunilor pe care le întreprindem. Scenariile negative pot avea două reacții: panica, respectiv teama de a acționa și blocajul aferent, sau pregătirea excesivă din principiul precauției. Dacă în prima situație, semnalul de alarmă este evident, în cea de-a doua considerăm că știm să fim pregătiți pentru orice ocazie și suntem prevăzători. Totuși, la baza acestei nevoi de a anticipa în permanență situațiile negative, stă anxietatea. Desigur, este sănătos să fii prevăzător… dar oare când depășești limita și totul devine obsesiv?

Autocontrol… nenecesar

Cu toții avem măști pe care le afișăm în exterior, iar în funcție de rol, acestea pot varia: imaginea de iubită (în funcție de ce crezi că vrea să vadă partenerul, sau de ce speri că va vedea), cea de profesionist (pentru a obține un feed-back pozitiv), etc. Astfel de măști sunt deseori prea puțin autentice și, în loc să ne dezvăluie așa cum suntem, ne ascund chiar și de noi înșine. Dacă tu ești o persoană emotivă sau anxioasă, dar decizi ca aceste emoții să se exprime doar în interior și să nu arăți nimic celorlalți, exerciți asupra ta un control prin care îți ignori nevoile și stările reale. Pe termen lung, este un joc periculos. Dar pentru a ajunge la rădăcina acestor emoții, pentru a le înțelege, accepta și asuma, ai nevoie de ghidarea unui specialist.

Nicio clipă de liniște

În funcție de firea ta, pentru un extrovert acest lucru înseamnă socializare în exces, iar pentru un introvert nevoia de a rezolva probleme, situații, de a anticipa și pregăti constant. Este o neliniște generată de anxietate, care ne determină să exercităm control asupra mediului din jur, având astfel senzația că putem controla… ceea ce simțim. În realitate este o incapacitate de relaxare, de detașare și revenire către sine. Ori, nu ne putem evita pe noi înșine la nesfârșit, nu?

Analiză și supraanaliză

Anxietatea este asociată cu o tendință excesivă de a analiza totul, de cele mai multe ori în sens negativ. Atunci când mintea este copleșită de greșeli sau eșecuri trecute, de sentimentul că viața ta este un eșec, suferi de anxietate. Controlul asupra minții tale și modului în care îți vorbești, depinde de tine, dar nu înseamnă că este simplu să faci acest lucru singură. Chiar dacă momentan poți împinge aceste gânduri undeva într-un colț al minții tale pentru a putea funcționa, este un tipar de gândire nesănătos.

Oboseala cronică

Te simți obosită chiar dacă dormi noaptea? Mai mult, ai început să dormi mai multe ore decât de obicei? Organismul tău are deja nevoie de o pauză, de detașare de gândurile pe care le ai. Faptul că nu reușești să fii prezentă mental și atentă la prezentul tău, că mintea ta se plimbă constant între trecut și viitor, este principalul răspunzător pentru starea de oboseală mentală.

Nu ignora semnele discrete ale anxietății și oferă-ți sprijin înainte de a se croniciza și de a incapacita toate palierele vieții tale. Consultă un specialist și învață tehnicile de care nevoie pentru a gestiona aceste stări.

Dezvoltare personala

Cum reacționezi la o schimbare pe care nu ai ales-o tu?

24/06/2018

O schimbare poate înseamna evoluție, ieșire dintr-un tipar nesănătos, dezvoltare personală. Dar nu toate schimbările sunt pozitive și nu toate vin atunci când decidem noi că suntem pregătiți pentru ele. Ce avem de făcut când ne confruntăm cu schimbări majore, neprevăzute?

Schimbarea este sănătoasă și recomandată, mai ales atunci când vorbim despre un comportament dăunător. O relație de cuplu toxică indică necesitatea de a ieși din ecuația respectivă, de a te ocupa tu de binele tău personal, de a accepta că meriți mai mult și mai bine. La fel, schimbarea jobului atunci când simți că nu ți se potrivește, când nu ai satisfacții sau când nu-ți găsești locul orice-ai face.

Și totuși, uneori rămânem în relații toxice și joburi nepotrivite, tocmai pentru că schimbarea nu e ușoară. Nu degeaba se spune „rău cu rău, dar mai rău fără rău”. Clar nu trece drept citat motivațional, dar punctează foarte bine rezistența pe care o avem la schimbare. Faptul că trăindu-ne viața după anumite tipare, le învățăm atât de bine, încât noutatea/schimbarea, ne sperie. Știm să facem față situațiilor negative sau nefavorabile, iar rezultatele sunt previzibile: dacă se încheie cu suferință, o cunoaștem prea bine deja, iar dacă nu, reușim să schimbăm scenariile unor povești care ne însoțesc, deseori, încă din copilărie. Suntem captivi unor tipare mentale pe care nici nu le sesizăm prea des. Nu sesizăm nici când viețile noastre tind să semene cu ale celor din familia noastră, fie că vorbim despre părinți sau bunici.

Un îndemn motivațional ne spune că învățăm să ne bucurăm de lucrurile mărunte, să le apreciem și să găsim fericirea în noi înșine. Este una dintre cele mai sănătoase și adaptative reacții! Dar nu trebuie să devină limitativă. Scopul nostru este de a ne găsi cea mai bună versiune a propriei vieți, de a ne explora potențialul, opțiunile, propriile capacități. Bucură-te de o zi însorită, de o plimbare în parc, de jocul unui copil sau de o prăjitură când ai poftă de dulce. Dar nu accepta orice se întâmplă în viața ta ca fiind un dat, mai ales dacă îți aduce nefericire.

Dincolo de atitudinea pozitivă în fața schimbărilor, putem să fim nevoiți să ne confruntăm cu ele. Suntem puși în fața unor schimbări, fără a avea drept de apel, fără a ne întreba dacă suntem pregătiți și fără a putea reveni la confortul sau rutina anterioare. Astfel de schimbări sunt despărțirile de partener, pierderea locului de muncă sau, mai dificil, a unei persoane dragi. Iar răspunsul nostru de adaptare este întotdeauna legat de contextul de viață și resursele noastre personale de a ne reechilibra. Uneori, chiar și în astfel de cazuri, schimbarea este spre binele nostru – pierderea jobului ca impuls imperios de a găsi ceva mai bun și potrivit nouă. De asemenea, încheierea unei relații cu un partener nepotrivit.

Cel mai dificil de gestionat sunt situațiile în care mai multe paliere ale vieții ne sunt afectate negativ de schimbare. Decesul unei persoane dragi, mai ales dacă se produce subit, atrage după sine un doliu anevoios, anxietate, disperare, incapacitatea de a gestiona situația. În astfel de cazuri de traumă, este necesar să apelăm la psihoterapie pentru a putea depăși mai ușor tulburările de adaptare ce pot să apară. Este un prim ajutor pe care ți-l poți acorda tu ție. Odată ce conștientizezi emoțiile resimțite, gândurile și temerile apărute, vei putea să găsești resursele pentru a-ți oferi compasiune, răbdare și soluții pentru situația cu care te confrunți.

Cu cât este mai mare impactul unei schimbări neprevăzute, cu atât crește nevoia de sprijin și ajutor. Nu te izola, nu încerca să „duci” singur tot greul. Ocupă-te de tine, oricât de dificil pare acest lucru în primă etapă.

Anca Maftei