Browsing Tag

psihologie

Dezvoltare personala

Câteva reurse pentru a ne ajuta singuri să depășim o depresie

12/08/2018

Depresia este o problemă ce nu trebuie negată sau ascunsă. Indiferent dacă parcurgi un episod minor, sau dacă simți că devine copleșitoare, poți să îți acorzi singur un prim ajutor. Fiecare dintre noi dispune de resurse pentru a se ajuta să depășească o depresie.

 

Depresia este un subiect foarte serios. Cu atât mai mult cu cât multe persoane pot avea o depresie funcțională, respectiv una care nu afișează simptomele clasice. Te ridici din pat dimineața, mergi la muncă, glumești cu cei dragi și cu prietenii? Dar care sunt gândurile tale atunci când nu e nimeni în jur? Ce părere ai despre tine? Te simți mereu singur? Ești pesimist? Dacă răspunsurile la aceste întrebări tind către tristețe, nemulțumire, durere sufletească, teamă și sentimentul de neputință, foarte probabil este vorba despre o depresie.

Trăim mereu în stres, iar problemele par să se acumuleze. Nu avem timp pentru noi, pentru ceea ce ne-am dori în mod real să facem și îl ținem la înaintare pe „trebuie”. „Trebuie să rezist, trebuie să fac ceea ce mi s-a cerut, trebuie să dau randament, trebuie să fiu o persoană pe care ceilalți se pot baza.” Preluăm, astfel, mai mult decât putem duce.

În plus, ce faci atunci când ai o dezamăgire sau un eșec? Trăiești în acord cu emoțiile pe care le simți și cu durerea pierderii, pentru ca apoi să accepți ceea ce s-a întâmplat ca parte din experiențele tale? Depășești situația sau o ascunzi sub preș? Crezi că dacă te încurajezi să nu cedezi emoțiilor negative, ele vor dispărea?

Astfel de lucruri minore, cărora nu le dăm prea mare importanță pe moment, ajung să se acumuleze și, la un moment dat, să țâșnească la suprafață. Am putea să le asemănăm cu o oală sub presiune căreia i-a sărit capacul…

Vorbește despre ceea ce ți se întâmplă

Dacă te simți deseori fără energie sau resurse, cu o tristețe infinită căreia nu îi găsești motiv sau rezolvare, iubește-te suficient de mult încât să ceri ajutorul. Vorbește despre ceea ce simți cu cei apropiați, cu familia ori cu prietenii în care ai încredere. Cere-le sprijinul, înțelegerea și suportul moral. Lasă-i să fie alături de tine, să te înțeleagă și să te susțină. Ai nevoie de ei. Iar dacă starea ta pare să nu treacă prea ușor, nu începe să o ascunzi. Fă primul pas către vindecare și adresează-te unui psihoterapeut. Caută ajutorul unui specialist în tratarea acestei boli, așa cum ai merge la medic dacă ai avea o fractură.

Nu te izola

Evită să petreci timp singur, chiar dacă simți că este singurul lucru de care ai nevoie. Nu este momentul prielnic pentru introspecție, decât în măsura în care aceasta te ajută să accepți că nu te simți bine. Rămâi aproape de cei dragi și prieteni. Socializează cu ei și ieși din casă. Nu te rezuma la a merge la muncă ci ieși cât mai mult la aer. Plimbă-te, fă sport, ieși cu prietenii în oraș. Astfel de activități nesemnificative, sunt o resursă care te ajută să controlezi o depresie. Probabil nu simți nevoia să le faci, dar eforturile tale vor fi în beneficiul tău. Ia drept motto zicala „Fake it until you make it” (Mimează până când reușești).

Ajută-i pe cei din jur

Nu te simți în stare să te ajuți nici pe tine, nu-i așa? Pare absurd să îi ajuți taman acum pe cei din jur… Totuși, foarte probabil, ești o persoană empatică și îți place să oferi ajutor. Chiar dacă nu pari să ai dispoziția necesară, implică-te și încearcă să fii util celorlalți. Nu trebuie să faci lucruri complicate, dar vei descoperi că astfel de gesturi și fapte mărunte, au darul de a ne îmbunătăți dispoziția, oricât de simple par. Iar acum este momentul să apelezi la toate resursele tale pentru a te ajuta să ieși din depresie.

Nu te stigmatiza

Depresia nu este un moft și nici o dovadă că ești o persoană slabă. Din contră, poți fi o persoană puternică, dar care a obosit. Poate nu ai avut pentru tine niciodată grija și atenția pe care le-ai acordat-o celorlalți. Dar a venit momentul să te pui pe primul loc. Ai curajul de a accepta că ai o problemă și încrederea că o poți depăși cu sprijin. Fă pentru tine exact ce ai face pentru o persoană care îți este foarte dragă și care ți-ar cere ajutorul. Mergi la un specialist și află ce altceva mai poți face pentru tine. Permite-ți să te relaxezi, să te îngrijești și chiar să te răsfeți. Nu asta ai face pentru cel mai bun prieten al tău?

Și nu uita, ca să vezi curcubeul, trebuie să te uiți în sus!

O zi cu zâmbete,

Anca Maftei

Dezvoltare personala

Cum remediem comportamentele autodistructive

12/08/2018

Știm deja cât de dificil este să facem o schimbare. Chiar dacă înțelegem necesitatea ei, punerea în practică implică un efort considerabil. Iată cât de important este să face acest efort, pentru a corecta comportamentele autodistructive.

 

Comportamentele autodistructive se formează încă din copilărie, chiar dacă forma lor se schimbă de-a lungul timpului. Respectiv, când eram copii, neîmplinirea anumitor nevoi ne provoca gânduri sau emoții pe care le manifestam în exterior sub diverse forme. Fiind copii, nu știam să identificăm corect ceea ce se întâmplă și în niciun caz să conștientizăm că este vorba despre o nevoie neîmplinită. Simțeam frustrare, furie, tristețe sau aveam gânduri negative considerând că nu merităm anumite lucruri (firești, de altfel) de la cei din jur. Iar aici vorbim despre părinții noștri sau îngrijitorii care se ocupau de creșterea și educația noastră, fiind principalii responsabili pentru trăirile noastre.

Cum spuneam, în copilărie nu știam exact ce nevoi nu ne sunt împlinite, iar mai târziu, la maturitate, putem conștientiza că nu suntem în contact cu nevoile noastre și că, în realitate, nu ne sunt foarte clare. Neștiind care sunt acestea, nu știm nici de ce avem nevoie pentru împlinirea lor. Prin urmare, rămânem blocați în scenariul din copilărie, în care vom alege în jurul nostru persoane care vor reproduce din disconfortul resimțit atunci. Respectiv, dacă părinții noștri au fost egoiști și prea puțin tandri cu noi, atunci partenerii căutați vor fi reci și evitanți. Vom reproduce situația din copilărie, întrucât suntem blocați în povestea de atunci în care… ne regăsim. Fie ne este cunoscută și știm ce va urma, iar acest lucru poartă o familiaritate din care ne este teamă să ieșim. Fie am crescut convinși că este tot ce merităm și nici nu încercăm să reparăm o problemă.

Oare cum ar fi să ne imaginăm că avem în fața noastră versiunea noastră din copilărie. Oare tu cum ai vorbi cu tine copil? Ce ți-ai oferi? Ai putea să iubești acel copil?

Deseori, un astfel de exercițiu de imaginație, ne poate pune în contact cu copilul fragil din noi, cel care are nevoie de iubire și siguranță, cel care merită să le primească necondiționat. Fie și acest exercițiu prin care noi înșine, în plan imaginar, ne oferim copilului interior acele lucruri care i-au lipsit în copilărie, este un prim pas pentru a ne apropia de nevoile noastre reale.

De multe ori, un comportament autodistructiv poate apărea și în cazul încurajărilor excesive din partea părinților. Așa cum etichetele negative „ești un neîndemânatic” sau „ești prea fragil/sensibil” nu sunt recomandate, nici cele pozitive, în exces, nu sunt sănătoase. Un copil care va crește convins că este minunat, perfect, centrul universului, extraordinar, se va confrunta cu o lume care va oglindi și defectele lui, neajunsurile, comportamentele negative. Și în acest caz va apărea un conflict. Fie va căuta validări în exces și se va înconjura de persoane de pe urma cărora poate hrăni acest monstru interior, fie se va considera persectutat într-o lume nedreaptă care nu știe să îi aprecieze valoarea (așa cum făcea mama). Sunt și cazuri în care copilul va crește cu dorința de a excela în tot ceea ce face, un perfecționist veșnic anxios în fața eșecului, incapabil să se bucure de propriile realizări sau să își accepte limitele umane, firești.

Importanța corectării acestor comportamente autodistructive pornite dintr-o stimă de sine afectată în copilărie și o necunoaștere a propriilor nevoi este esențială pentru îmbunătățirea, în primul rând, a calității vieții. Oare cum o fi să găsești partenerul potrivit ție? Cum ar fi să înveți să te iubești pentru ceea ce ești și să te accepți exact așa cum ești? Cum ar fi să renunți la perfecționism și să te bucuri de viață?

Cum spuneam, schimbarea nu este ușoară, însă pe acest drum, poți fi însoțit de un specialist care să te ghideze, în primul rând, în contactul cu nevoile și dorințele tale, dar și cu potențialul tău real.

Niciodată nu este târziu să faci o schimbare în bine pentru viața ta,

Anca Maftei

Cuplu si relatii

Nevoia de reinventare după o despărțire

05/08/2018

Chiar dacă tu ești cel sau cea care a decis o despărțire, nu înseamnă că nu resimți durerea, pierderea sau suferința schimbării din viața ta. Despre cât de importantă este reinventarea, când este momentul ei și care îi este rolul, discutăm în cele ce urmează.

 

Nu poți depăși mai repede suferința

De multe ori, după o despărțire, mai ales dacă vorbim despre o relație toxică, ne spunem că nu merită suferința, că pierdem timp simțind tristețe, că este mai bine așa și ar trebui să ne vedem de viață. Neacceptarea suferinței este o capcană care ne va prelungi agonia. Suferința face parte din noi așa cum fac parte bucuria, fericirea sau extazul. Dacă cele din urmă sunt etichetate drept pozitive, suferința și conotația ei negativă ne fac să credem că este total indezirabilă. Nu este o plăcere să suferi, asta este clar, dar este necesar. Atunci când suferim suntem în contact cu emoțiile noastre reale, pe care le acceptăm așa cum sunt, fără critică. Presiunea de a depăși momentul, este o neacceptare a trăirilor proprii, a sinelui. Prin urmare, pe lângă durerea unei despărțiri, adăugăm și critica de a nu „fi puternici”.

Fiecare are nevoie de timp pentru a-și trăi suferința, iar acesta variază în funcție de persoană și de situație. Nu există un termen limită, dar poate exista o „cantitate” limită. Suferința invalidantă, care ne ține departe de propria viață, punând-o în așteptare, necesită mult sprijin din afară, pe care este bine să îl căutăm și acceptăm când ni se oferă. Este momentul în care să fim aproape de cei dragi, de prieteni, și chiar de un specialist care să ne ofere acel sprijin de care avem nevoie

Trecem la următorul nivel?

După o despărțire pot apărea comportamente extreme. Putem să ne dorim să intrăm într-o nouă relație, în speranța că vom uita fostul partener și nu va mai durea atât de mult despărțirea. Făcând asta, plasăm în grija următorului partener nu doar armonia noii relații ci și vindecarea celei vechi. Bagajul nostru emoțional își va spune cuvântul și vom ajunge să ne sabotăm și noua relație. Despre criteriile după care alegem noul partener, nu mai vorbesc. De regulă, principiul este „să nu fie ca fostul”. Aici greșim foarte mult, întrucât abia după ce ne vom vindeca de relația încheiată, vom putea privi și la calitățile pe care le avea fostul partener, nu doar defectele. Doar astfel vom ști pentru viitor ce ne dorim într-un nou partener.

Tot în rândul deciziilor extreme se înscriu și schimbarea de look, de locuință, de stil vestimentar sau… de comportament. Distanțându-ne de felul în care ne vedem, ne acuzăm pe noi înșine că nu corespundem. Practic, ne spunem că este vina noastră, că noi trebuie să schimbăm ceva și că suntem nemulțumiți de cine și cum suntem. Astfel de schimbări rareori ne aduc alinarea necesară.

Soluția este să ne oferim atenție, acceptare, iubire de sine. Sună dificil? Cât timp rămânem în contact cu noi înșine, vom fi dispuși să ne cunoaștem mai bine și să ne privim cu mai multă bunăvoință. Reinventarea nu înseamnă să devenim brusc altcineva ci să ne îmbunătățim atitudinea pe care o avem în relația cu propria persoană. Este cea mai lungă relație pe care o avem și, totodată, cea mai importantă. Înainte de a trece la schimbări, în special în perioade de suferință, putem trece cu bunăvoință la o mai mare iubire de sine. Abia din acel loc vor porni schimbările benefice, în acord cu cine suntem și ce nevoi avem și nu drept reacție la o etapă trecătoare a vieții noastre precum despărțirea de un partener.

Cea mai bună versiune a ta poți fi chiar tu, cel de acum

Anca Maftei

Dezvoltare personala

Cum reacționezi la o schimbare pe care nu ai ales-o tu?

24/06/2018

O schimbare poate înseamna evoluție, ieșire dintr-un tipar nesănătos, dezvoltare personală. Dar nu toate schimbările sunt pozitive și nu toate vin atunci când decidem noi că suntem pregătiți pentru ele. Ce avem de făcut când ne confruntăm cu schimbări majore, neprevăzute?

Schimbarea este sănătoasă și recomandată, mai ales atunci când vorbim despre un comportament dăunător. O relație de cuplu toxică indică necesitatea de a ieși din ecuația respectivă, de a te ocupa tu de binele tău personal, de a accepta că meriți mai mult și mai bine. La fel, schimbarea jobului atunci când simți că nu ți se potrivește, când nu ai satisfacții sau când nu-ți găsești locul orice-ai face.

Și totuși, uneori rămânem în relații toxice și joburi nepotrivite, tocmai pentru că schimbarea nu e ușoară. Nu degeaba se spune „rău cu rău, dar mai rău fără rău”. Clar nu trece drept citat motivațional, dar punctează foarte bine rezistența pe care o avem la schimbare. Faptul că trăindu-ne viața după anumite tipare, le învățăm atât de bine, încât noutatea/schimbarea, ne sperie. Știm să facem față situațiilor negative sau nefavorabile, iar rezultatele sunt previzibile: dacă se încheie cu suferință, o cunoaștem prea bine deja, iar dacă nu, reușim să schimbăm scenariile unor povești care ne însoțesc, deseori, încă din copilărie. Suntem captivi unor tipare mentale pe care nici nu le sesizăm prea des. Nu sesizăm nici când viețile noastre tind să semene cu ale celor din familia noastră, fie că vorbim despre părinți sau bunici.

Un îndemn motivațional ne spune că învățăm să ne bucurăm de lucrurile mărunte, să le apreciem și să găsim fericirea în noi înșine. Este una dintre cele mai sănătoase și adaptative reacții! Dar nu trebuie să devină limitativă. Scopul nostru este de a ne găsi cea mai bună versiune a propriei vieți, de a ne explora potențialul, opțiunile, propriile capacități. Bucură-te de o zi însorită, de o plimbare în parc, de jocul unui copil sau de o prăjitură când ai poftă de dulce. Dar nu accepta orice se întâmplă în viața ta ca fiind un dat, mai ales dacă îți aduce nefericire.

Dincolo de atitudinea pozitivă în fața schimbărilor, putem să fim nevoiți să ne confruntăm cu ele. Suntem puși în fața unor schimbări, fără a avea drept de apel, fără a ne întreba dacă suntem pregătiți și fără a putea reveni la confortul sau rutina anterioare. Astfel de schimbări sunt despărțirile de partener, pierderea locului de muncă sau, mai dificil, a unei persoane dragi. Iar răspunsul nostru de adaptare este întotdeauna legat de contextul de viață și resursele noastre personale de a ne reechilibra. Uneori, chiar și în astfel de cazuri, schimbarea este spre binele nostru – pierderea jobului ca impuls imperios de a găsi ceva mai bun și potrivit nouă. De asemenea, încheierea unei relații cu un partener nepotrivit.

Cel mai dificil de gestionat sunt situațiile în care mai multe paliere ale vieții ne sunt afectate negativ de schimbare. Decesul unei persoane dragi, mai ales dacă se produce subit, atrage după sine un doliu anevoios, anxietate, disperare, incapacitatea de a gestiona situația. În astfel de cazuri de traumă, este necesar să apelăm la psihoterapie pentru a putea depăși mai ușor tulburările de adaptare ce pot să apară. Este un prim ajutor pe care ți-l poți acorda tu ție. Odată ce conștientizezi emoțiile resimțite, gândurile și temerile apărute, vei putea să găsești resursele pentru a-ți oferi compasiune, răbdare și soluții pentru situația cu care te confrunți.

Cu cât este mai mare impactul unei schimbări neprevăzute, cu atât crește nevoia de sprijin și ajutor. Nu te izola, nu încerca să „duci” singur tot greul. Ocupă-te de tine, oricât de dificil pare acest lucru în primă etapă.

Anca Maftei