Dezvoltare personala

Teama de abandon – o vulnerabilitate ce ne guvernează viața

teama de abandon

Teama de abandon este un tipar mental prin care filtrăm lumea din jur și relațiile pe care le avem. Despre cum se formează această teamă și ce rol joacă în viața noastră vorbim în cele ce urmează.

Teama de abandon se formează în primii ani de viață, în primul rând, în relația cu mama. Studiile spun că aceasta se poate crea chiar din perioada în care suntem în uterul mamei, iar la baza ei se află atât relaționarea cu această primă ființă semnificativă în viața noastră, cât și propriile noastre predispoziții. Între înnăscut și dobândit, tot teama de abandon poartă cu sine istoricul familiei noastre, venind ca o moștenire lăsată de generațiile trecute. Practic, este un filtru mental pe care, dacă am cunoaște istoria personală a bunicilor, străbunicilor și altor rude, l-am regăsi printre tiparele acestora, negreșit.

Teama de abandon este rezultatul modului în care noi interpretăm lumea, încă de la o vârstă foarte mică. Modul în care, în primul rând mama, iar apoi restul persoanelor semnificative din jurul nostru au fost capabile să ne ofere iubire, atenție, validare și securizare afectivă determină modul în care, mai târziu în viață, vom vedea toate relațiile semnificative pe care le vom forma. În contextul unor părinți egoiști sau distanți emoțional, celor care ne încurajează dependența, fiind supraprotectori, sau celor care, efectiv ne abandonează fizic, teama de abandon devine una dintre schemele mentale majore care ne vor guverna viața. Practic, stimulii din jur (comportamentul părinților) determină o serie de gânduri (mai mult sau mai puțin raționale) care la rândul lor generează emoții pe care, neștiind cum să le conținem sau explicăm, le transpunem în comportamente (neadecvate).

Temerile nejustificate pe care le resimțim atunci când trăim cu această teamă sunt legate de faptul că cei pe care îi iubim ne vor părăsi, iar în consecință avem tendința de a ne agăța de ei și chiar de a încerca să îi controlăm, întucât astfel credem că îi vom putea păstra în preajma noastră. Drept rezultat, trăim o anxietate puternică atunci când există distanță între noi și cei semnificativi (chiar dacă distanța este justificabilă). Deopotrivă, putem drept reacție să evităm relații semnificative (de cuplu) crezând că astfel ne protejăm de suferință și de anxietate.

Vulnerabilitatea provocată de teama de abandon poate fi gestionată în timp, cu multă muncă cu sine, prin dezvoltare personală și acceptarea atât a faptului că acesta este un tipar pentru noi, cât și a emoțiilor care îl însoțesc. Odată ce înțelegem că ceea ce simțim nu este întotdeauna legat de situația prezentă ci reacția în urma unui cumul de factori din istoria noastră personală, treptat, vom învăța să ne conținem mai bine emoțiile și să găsim comportamente alternative, mai adecvate.

You Might Also Like