Dezvoltare personala

Oare cât de mult altruism… este prea mult?

altruismul

Este important să dăm dovadă de altruism. El pornește din empatie și este expresia generozității sau a recunoștinței noastre. Dar cât de mult altruism este prea mult? Și care este legătura lui cu stima de sine?

Definiția altruismului presupune a îndeplini dorințele sau nevoile altcuiva, știind că nu vei primi la schimb ceva ce tu îți dorești sau ai nevoie. Vorbim aici despre altruismul dezinteresat, dar, de multe ori, există o recompensă, fie o mulțumire, fie întoarcerea ajutorului, fie o validare de care avem nevoie.  Alteori, altruismul ne este refuzat și ne simțim respinși sau neînțeleși. Este firesc să ne întrebăm: oare ce primim de pe urma altruismului nostru și cât de mare este nevoia noastră de a-l manifesta?

Altruismul nu înseamnă o recompensă materială, palpabilă, pentru gestul nostru. Dar poate însuma multe recompense pentru psihicul nostru. Faptul că o altă persoană ne mulțumește, ne arată recunoștință, ne apreciază, ne ajută la îmbunătățirea stimei de sine. Mai mult, devenind agreabili, populari, putem controla sentimentul de singurătate cu care ne confruntăm.

Deseori, în spatele unui altruism nesănătos, exagerat, stă o slabă stimă de sine. Resursele pe care nu le avem pentru noi înșine, pentru a ne ajuta, susține și îndeplini nevoile, le investim cu totul în cei din jur. Astfel, sperăm să primim din partea lor ceea ce noi înșine nu ne oferim. Dar este aceasta calea corectă și sănătoasă?

Altruismul este sănătos atunci când ține cont de resursele tale reale (timp, energie, dispoziție sau chiar bani). Atunci când depășește confortul tău, ajungând să ignori ceea ce ți-ai dori cu adevărat de teama de a nu pierde aprecierea unei alte persoane, manifești un altruism nesănătos și incorect față de tine însăți/însuți.

Nu este simplu să fim și altruiști și asertivi, respectiv să știm să spunem „nu” atunci când nu putem sau nu dorim să onorăm o solicitare, dar este sănătos pentru noi înșine și pentru construirea stimei de sine. Dacă vrem o stimă de sine bună, este important să știm cum ne poziționăm față de ceilalți și față de propria persoană. Da, pe moment, recunoștința altora și sentimentul că am făcut un gest altruist ne dă un plus de energie, dar pe termen lung, să ținem cont de resursele noastre și să fim convinși că merităm aceeași apreciere chiar și când nu putem fi la dispoziția celorlalți, contribuie real la construirea imaginii de sine.

De regulă, atunci când avem o stimă de sine scăzută, arătăm multă înțelegere și compasiune altora pentru că, în principiu, ne imaginăm că duc aceeași luptă interioară cu noi înșine. Empatizăm mai ușor cu suferința, neputința, tristețea, vina, rușinea… tocmai pentru că ne sunt atât de familiare. Și totuși, cum nu putem știi exact ce lupte interioare duc alții, putem să acordăm atenție celei purtate de noi înșine. Putem să ne arătăm compasiune și înțelegere față de noi înșine și să ne arătăm nouă bunăvoință.

Când oferim din ceea ce ne prisosește, manifestăm un altruism sănătos. Atunci când așteptăm recompense indiferent de natura lor, ca o nevoie de baza a noastră, este un indiciu de a investi în relația cu sine, în stima pe care o avem.

You Might Also Like