Dezvoltare personala

Indicii că joci rolul de salvator

Indicii că joci rolul de salvator

Vrei să ajuți oamenii și simți că aceasta este „misiunea” ta? Intri în relații toxice crezând că celălalt are nevoie de tine? Te pui deseori în plan secundar? Duse la extrem, acestea sunt indicii importante că joci rolul de salvator.

Este lăudabil să ne dorim să îi ajutăm pe cei din jur, dar pentru a face acest lucru cât mai corect, trebuie să ținem cont de resursele și nevoile noastre. Ai spune că tocmai acest lucru înseamnă să oferi ajutor: să lași pe altul să devină o prioritate, nu? Greșit. Da, este adevărat că atunci când ajutăm pe cineva, în momentul în care facem acest lucru, atenția, energia și resursele sunt investite în celălalt. Dar ajutorul are limitele lui, așa cum, toate cele menționate anterior trebuie să existe cu prisosință în noi.

Pentru a ne evalua corect, ar trebui să ne întrebăm: De câte ori am ajutat o persoană din teamă de a nu o dezamăgi? De câte ori mi-a fost greu să refuz pe cineva? De câte ori am fost impresionat/ă de nefericirea altuia și m-am dedicat persoanei respective?

Oamenii au nevoie de ajutor, dar salvarea fiecăruia depinde doar de el însuși! Atunci când ne alocăm noi rolul de salvator, în primul rând dovedim o relație precară cu propria persoană și, uneori, o privire concescendentă asupra celui care „are nevoie să fie salvat”.

Relația cu sine

Atunci când nu avem o relație sănătoasă cu propria persoană, când nu suntem conștienți că merităm grija și atenția noastră, ne dedicăm, în mod nociv pentru noi înșine, celorlalți. În primul rând căutăm validarea lor și confirmarea că le suntem necesari. Este firească nevoia de a fi apreciat, dar aprecierea pe care o merităm este pentru cine suntem și nu pentru ceea ce facem. Atunci când demonstrăm excesiv ceea ce suntem capabili să facem pentru un altul, nu obținem drept rezultat decât epuizarea resurselor noastre, manipularea din partea celuilalt care va învăța că îi merge astfel și chiar o furie latentă la adresa celui care primește ceea ce tu oferi (cerut sau nu). Mai devreme sau mai târziu devenim nemulțumiți de rolul pe care îl jucăm și, uneori, nu suntem conștienți că schimbarea depinde de noi. poate pentru că nu știm cum să o facem sau de unde să începem.

Totul începe de la relația cu sine. Pentru a avea relații sănătoase cu cei din jur, este bine să ne întrebăm când am învățat să jucăm acest rol și de la cine? Poate unul dintre părinți îl juca sau poate, în copilărie, am fost supra-responsabilizați de către un părinte sau ambii, iar la maturitate considerăm că doar astfel primim iubirea celorlalți. Iubirea de sine este esențială, iar psihoterapia ne poate ajuta să redefinim relația pe care o avem cu sine și, treptat, să ne eliberăm de rolul de salvator.

De ce îi salvăm pe alții

Atunci când suntem atât de impresionați de povestea altuia încât să ne dorim să contribuim la „salvarea” lui, recomand să ne întrebăm ce anume din noi înșine determină această empatie atât de puternică? Să fie o problemă din trecutul nostru, nerezolvată, pe care o purtăm încă în noi? De regulă, neputința, necunoașterea sau chiar dezinteresul față de problema noastră, ne determină să o rezolvăm la altul. Dar dacă, la schimb, am căuta răspunsul pentru noi? Dacă am accepta că singura persoană pe care avem rolul și responsabilitatea de a o salva suntem noi înșine?

Iubirea o câștigăm pentru ceea ce punem în practică și pentru cine suntem, nu pentru ce facem în mod constant pentru celălalt. În plus, dacă tu ai o problemă nerezolvată, foarte puțin probabil să îl poți ajuta pe un altul. Iar dacă ai reușit să o rezolvi, ce te face să crezi că și un altul are nevoie de aceeași rezolvare? Permite-i să se descopere singur și să își găsească singur drumul. Corect este să ne acceptăm pentru ceea ce suntem, să ne fim alături, să ne demonstrăm nouă înșine și celorlalți compasiune, fără să intervenim în detrimenul nostru. Sau al celuilalt…

Teama de a refuza este o judecată aspra la adresa noastră. „Dacă refuzăm, vom pierde iubirea celuilalt.” Dar, totuși, de ce ceea ce își dorește celălalt este mai important decât ceea ce îmi doresc eu? Pe mine, cine mă pune pe primul loc? Iată câteva întrebări simple pentru a ne recunoaște acest rol și pentru a-l observa atunci când are tendința de a se manifesta. „Salvatorii” deseori sunt epuizați psihic și emoțional, iar relațiile pe care le aleg sunt, prepoderent, toxice. Vindecarea începe cu propria persoană.

You Might Also Like