Dezvoltare personala

Complexele și stima de sine scăzută

stima scazuta

Fiecare dintre noi are anumite complexe. Chiar și cei care afișează o încredere de sine debordantă și o siguranță de invidiat ascund o proprie luptă interioară. De unde pornesc aceste complexe și cât de importantă este o stimă de sine sănătoasă?

Anxietatea socială

Stima de sine scăzută se asociază cu stări de anxietate socială, cu situații în care ne simțim nepotriviți, nepregătiți, incapabili să ne exprimăm sau să ne relaxăm. În consecință, și corpul nostru va manifesta anxietatea prin palme transpirate, agitație, roșeață sau ritm cardiac necontrolat, iar astfel de manifestări cresc anxietatea din rușinea de a fi dați de gol. Orice întâlnire poate fi privită ca o sursă de stres de către un axios, fiind parazitată de gânduri negative „Mă fac de râs” sau „Nu sunt în stare să spun nimic interesant.”. Ulterior întâlnirii, rămânem complexați, cu rușinea și convingerea că nu ne descurcăm, că nu ne găsim locul. Dacă am încerca să corectăm vocea critică interioară? Dacă am observa când apar astfel de mesaje „nu ești suficient de bun” pe care doar să le observăm și să le lăsăm să treacă mai departe, fără a ne lăsa ghidați de ele? Conștientizarea criticului este primul pas către modificarea dialogului nostru intern. Anxietatea este autogenerată de o stimă de sine scăzută, construită astfel încă din copilărie. Iar pentru a ameliora efectele acesteia și a ne îmbunătăți relația cu noi înșine, deseori este recomandat să apelăm la sprijinul unui terapeut, ce ne poate ghida pe drumul redescoperirii și redefinirii sinelui.

Exigența față de sine

Poate în copilărie am crescut cu părinți autoritari, care au avut pretenții mari din partea noastră, au așteptat rezultate, au cerut tot mai mult de la noi. Am învățat astfel că suntem valoroși în urma performanței pe care o avem și a lucrurilor pe care le facem pentru a-i mulțumi pe cei din jur. Lipsa de succes se transformă în lipsa de valoare. Criticul nostru interior nu este altceva decât internalizarea acestor mesaje pe care le-am preluat din jur. El continuă să ne ghideze deciziile, reacțiile și să ne cenzureze inițiativa. Indiferent de natura situației în care ne regăsim, punem presiune pe noi, încercăm să nu dezamăgim, să nu ne facem de râs, să mimăm perfecțiunea. Altfel, ne simțim complexați, inferiori, nedemni de atenție sau apreciere.

De unde vin complexele noastre?

În copilărie și mai apoi în adolescență ne sedimentăm stima de sine și imaginea de sine, inclusiv cea corporală. Dacă la vârste mici primim validare din partea celor din jur, dacă ne este construită încrederea, vom avea baza unei raportări sănătoase la propria persoană. În caz că avem părinți distanți, exigenți, autoritari, prea puțin capabili să ne hrănească emoțional, vom avea carențe la capitolul relației cu propria persoană.

În adolescență, perioada transformărilor fizice și hormonale, suntem influențați și de grupul de prieteni, preocupările pe care le avem alături de aceștia, ajungând deseori la așteptări nerealiste de la propria persoană, de la propriul corp. Este perioada în care multe adolescente dezvoltă o imagine corporală deficitară și pot experimenta tulburări de alimentație din dorința de a atinge un scop, deseori imposibil.

Rezolvarea acestor probleme necesită timp, răbdare cu sine și mai multă compasiune. Indiferent de complexele pe care le avem, le putem depăși atunci când, treptat, ne construim o imagine de sine pozitivă, căpătăm mai multă încredere în noi înșine și ne acceptăm pentru ceea ce suntem în prezent. Desigur, cu toții putem lucra pentru a ne îmbunătăți aspectul fizic, dar este important să știm să avem așteptări realiste și să ne acceptăm trăsăturile care, deseori sunt cele ce ne oferă unicitate.

Concentrarea asupra complexelor ne blochează explorarea acestui potențial pe care îl avem cu toții.

You Might Also Like